Feeds:
Posts
Comments

Archive for May, 2020

Tip-tirip-tirip-tirip-tiriiiiiip….
Un pusti elegant, pus pe sotii, sportiv, caruia ii plac masinile de curse…
…si portocaliul….
….si-o topeste pe mamica lui cu nazdravaniile, cu felul lui curios, curajos, de a cauta aventura, noutatea, bucuria rotilor care se invart, a motoraselor care zbarnaie, a masinilor care pot sa te duca cu cea mai mare viteza catre visele tale.
Tu ce visai cand erai mic?
Cat de tare ai alergat dupa visele tale?
….
Dar acum?
Ce visezi?
Ce stii ca e posibil?
Ce stie copilul acela, si n-a uitat niciodata?
Cat de mult vrei sa te joci azi?
Si ce creatii fantastice poti aduce in realitate din joaca si curiozitate?

BeingThatYouBe

ColectiaDeMargele

ToolsForMind

GetYourHappyOn

AiZambitAzi?

USMSMT

Read Full Post »

Creatie

…Si eu?
Eu ce mai creez?
Cat de multe, si ce pot sa adaug azi care sa-mi dea si mai mult din mine?

#BeingThatYouBe
#ColectiaDeMargele
#GetYourHappyOn
#GetYourBarsRun
#AccessConsciousnessRomania
#OanaSpuneLucruriTraznite

Read Full Post »

Realitatea s-a schimbat.
Eu m-am schimbat.
Vad crapaturile din coaja pe care o luam de buna, definitiva si perfecta.
Le vad, le simt, se desfac pe zi ce trece mai mult, si mai mult, si mai mult.
Si cate o raza, si cate doua, si cate trei strabat prin crapaturi, si ma uimesc si aproape ma orbesc cu stralucirea lor.
Si cu toate astea…oare de ce tot ma straduiesc sa tin de coaja asta?
De ce tot lipesc si pe ici, si pe colo, ca la crapaturile unei case vechi, reparate cu balegar?
Cand stiu ce-i inauntru?
Oare cata energie folosesc sa alerg de jur imprejurul bubei, sa mai pun lipici, sa mai tin laolalta oalele sparte?
Ce stiu?
Ce-i prea mult?
Ce-i prea de tot?
Ce-i prea orbitor din stralucirea mea?
Si cum ar fi sa las sa crape cojile, si sa las creatura pe care atat am plamadit-o sa iasa?
Asa…prea de tot, si prea mult, si prea-prea, cum e ea?
Cum ar fi?
Ma intreb

#BeingThatYouBe
#ToolsForMind
#FoodForSoul
#AccessConsciousnessRomania
#GetYourHappyOn
#RunYourBars
#OanaSpuneLucruriTraznite

Read Full Post »

Anunt

Buna dimineata doamnelor si domnilor,
Va vorbeste Capitanul!
Vaporul Constiintei a plecat din port
Voi ce si pe cine mai asteptati?
Vreti sa va alegeti pe voi azi?
Doar azi?
Cum ar fi sa faceti o asemenea aroganta??

#BeingThatYouBe
#ToolsForMind
#FoodForSoul
#AccessConsciousnessRomania
#HDIGABTTBTRM?
#WEIPNBTRM?

Read Full Post »


Multa vreme am crezut ca ce-mi doresc este sa am…
Asa, si pe dincolo.
Si pe masura ce le-am bifat pe toate, …sau deh, aproape pe toate, ceva tot bazaia acolo.
Ceva tot…nu era complet.
Pana cand tot globul perfectiunii mi s-a spart in cap 🤣🤣🤣
Si atunci am deschis ochii, si m-am uitat:
Daca inca mai sunt aici, atunci vreau sa-mi si placa viata mea.
Si am inceput sa descopar viata din A fi.
Pas cu pas, sau salt cu salt.
Si tot…nu pusesem inca punctul pe I.
Cum imi doresc sa arate viata mea?
Din ce spatiu imi doresc sa o creez?
Atunci cand vad lumina din ochii oamenilor, atunci cand ajung la ceea ce sunt cu adevarat, pentru mine e un miracol in lumea reala.
Chiar daca intrevad asta o secunda, chiar daca aleg sa functioneze toata viata din spatiul lor, o data ce ai intrat in spatiul tau, o data ce ai gustat din cupa de lumina a fiintei, nimeni si nimic nu-ti mai poate lua asta.
Stii ca spatiul asta e cine esti, si ca poti sa fii asta in fiecare secunda, indiferent ce se intampla in exterior.
E un adevar care…te traieste. Te anima, te motiveaza, te misca si te impinge inainte.
De acolo…nu mai este cale de intoarcere.
Si am zis: ASTA!
Asta este energia, asta este spatiul din care imi creez viata!
Stiu ca am venit cu un dar, si oricum ar arata, oricine s-ar impotrivi, oricum se va intampla, cat sunt aici, voi lasa darul asta sa straluceasca, si voi face tot ce pot si tot ce stiu, sa nu-mi mai stau in cale.
Pentru ca ceea ce sunt e mai mare decat mine.
Ceea ce sunt nu e numai pentru mine.
Ceea ce sunt e lumina care vrea sa fie exprimata.
Si asta vibreaza in fiecare dintre noi atunci cand lasam barierele jos si pacalim mintea sa plece la plimbare.
Cand nu mai exista daca…atunci, nu mai exista, cum, de ce, si nu se poate.
Ce-i dincolo de toate astea?
N-ai cum sa nu recunosti oamenii care mai dau cate un val la o parte de pe inconstienta.
Si in viata mea au fost multi.
Dar unul dintre cele mai mari suturi in fund spre constiinta le-am primit, cu o blandete care ma socheaza si ma misca de fiecare data, de la o zmeoaica.
Am vazut-o, si mi-am zis ca poate sa ma zdrobeasca sub degetul de la piciorul mic.
Am vazut-o cat e de puternica.
Stiam, ca daca ar vrea, ar putea.
Dar cu fiecare interfata pe care eu credeam ca o pacalesc, ea mi-a aratat miezul fiintei ei: Sunt aici.
Uite-ma.
Si nu numai atat. Uita-te, si tu esti aici, dincolo de scuturile astea, pictate frumos, sau mai putin frumos, scrijelite cu briceagul altcuiva, intr-un avant de “asa facem noi”.
Lasa barierele jos. Uita-te la tine prin ochii mei.
Da-ti voie sa vezi ce vad si eu.
Dincolo de toate astea, esti TU.
Ca un soare ce nu arde, ca un copac, ca un animalut curios, si jucaus.
Am iubit-o si am urat-o in acelasi timp.
Pentru ca m-a impins.
Pentru ca nu mai pot sa spun NU STIU.
Pentru ca nu mai pot sa spun NU POT.
Pentru ca nu mai pot sa imi spun NU mie.
Pentru ca a fost dispusa sa lase totul la vedere, fara filtre, fara bariere, fara “pe aici nu se trece”.
Pentru ca nimic din mecanismele mintii mele nu are de ce sa se agate, si se topeste instantaneu.
Pentru ca stiu, ca daca scot toate armele din lume, am in fata mea un adversar pe masura.
Si da, cand vreau sa functionez din recunostinta, astea sunt “locurile” unde ma duc.
De aici imi creez urmatoarea zi.
O sa fie o zi cand n-ai sa ma mai iubesti.
Si va fi ok.
Oare pot duce aripile astea magnifice de dragon pe care le-ai pus pe umerii mei, Selena?
Stiu ca DA, orice ar fi.
Si-ti multumesc 🐉

Read Full Post »

Hello, hello,

Percepeti schimbarea?
Lumea a schimbat macazul, iar reperele vechi sunt din ce in ce mai slabe.
Folosim prea multa energie ca sa mentinem o realitate ce nici nu functioneaza pentru noi, ci mai mult impotriva noastra.
Noi suntem cheia catre viitor.
Cat mai tinem cu dintii de vinovatie?
De a fi gresiti, de a ne face mici si terni?
Cat mai tinem sacul asta gaurit peste stralucirea care suntem?

Maine incepem o serie de zoom-uri magnifice, cu cele mai dinamice instrumente care exista.
Indiferent unde doresti sa ajungi, instrumentele Access sunt supersonicul de mare viteza care te poarta prin Universuri de posibilitati.

Stiu, suna prea frumos sa fie adevarat, dar daca…?
Aveti curaj sa incercati?

BeingThatYouBe

ToolsForMind

AccessConsciousnessRomania

Read Full Post »

Ceva…

Ceva nou, ceva mai vechi, ceva foarte vechi…
Ghiciti?

Totul e opusul a ce pare a fi
Nimic nu e opusul a ce pare a fi 😉

BeingThatYouBe

ColectiaDeMargele

ToolsForMind

AccessConsciousnessRomania

Read Full Post »

Viata in Belj

Read Full Post »

O imparateasa

O bomboana vizuala azi.

Cate daruri avem deja si nu le-am recunoscut?
Cata bucurie si contributie sunt lucrurile si oamenii pe care i-am ales deja?
Cat de mult mai mult e posibil acum?
Ce putem primi azi, ce n-am recunoscut si nu ne-am permis sa primim ieri?
Cat mai multa energie putem sa permitem sa curga cu usurinta in, prin si in jurul nostru?

Va imaginati cata energie curge prin acest costum?
Pamantul brun, umed in care au sarit semintele de bumbac,
Soarele stralucitor, jucaus care se ascundea dupa nori,
Ploaia calda, repezita, sau furtuna tumultoasa,
Vantul racoritor de primavara, briza verii, si cel mangaietor si parfumat de toamna
Gargaritele, libelulele, si toate gazele bazaitoare care s-au jucat in lan
Mainile zgariate care au cules bumbacul
Fustele lungi si largi care au fosnit printre lujeri
Sau bratele viguroase care au carat norii albi de fibre
Ape care i-au spalat
Vantul care i-au zvantat
Ritmul fusului ce sfarrrrrraie intre degete iuti, in timp ce o voce poate canta. Poate striga copiii, poate jeleste, …poate tace.
Razboiul dintre paturile incarcate cu velinte si cearceafuri dantelate
Fasaitul spetei si clancul surd care indeasa firul in tesatura.
Pedale ce se schimba ritmic, ate ce danseaza matematic, si panza alba, laptoasa, cu miros de iarba, de soare si de vant, care va inveli trupul unei codane mandre.
Paraitul firelor cand s-a croit camasa din dreptunghiuri, fara foarfeci, fara tipare.
Florile rosii inchipuite ca maci, garoafe, dar mai ales stelele de pe cerul noptii. Oare si el vede aceleasi stele?
Se gandeste la mine?
Lana tunsa de pe oile revenite de pe camp, boita si toarsa, asezata cuminte in vergile de pe valnic, cu povesti si cantece, cu vraji si descantece impletite intre fire, intre schimburi de pedale si fuga suveicii pe urzeala.
Cate hore o fi vazut un astfel de costum?
Cate povesti stie sa spuna?
Cate imbratisari, mangaieri si saruturi furate ascunde intre cutele de tesatura?
Sub cati copaci s-a racorit la umbra?
Ce picioare l-au purtat pe pamantul batatorit, pe iarba?
Si cate brate l-au cuprins, cu sfiala, cu dor si cu sangele clocotind de tinerete?
Cata bucurie e stransa in el?
Cate lacrimi?
Cate vise?
Cate cuvinte nespuse?
Cate doruri?
Cate ?

#ColectiaDeMargele

#BeingThatYouBe

#ToolsForMind

#OMArtaFotografica

#ArsKatharsis

#PortPopularRomanesc

Read Full Post »