In dans (social) este asa: barbatul se conecteaza cu muzica, o structureaza si isi face un plan de executie. Recunoaste ritmul, genul, stilul de dans. Testeaza si el partenera daca nu o cunoaste, pentru a vedea daca este nevoie sa conduca mai strong, acolo unde este nevoie de sprijin sau e mai putina experienta, sau doar sa dea indicii, mici semnale, pentru ca partenera sa le preia si sa le interpreteze.
Totul este o negociere, dar barbatul are deciziile cele mai importante, legate de cum va decurge dansul.
Femeia “decoreaza” dansul si-l fluidizeaza, dupa cata experienta are. Ea potenteaza mesajele barbatului, si ofera bucurie, exuberanta, expresivitate dansului. Ea este elementul care onoreaza, hraneste si face sa infloreasca ceea ce barbatul a initiat, si aduce viata si savoare dansului.
Atunci cand ambii au experienta la “pictat”, exista si momente de “solo” in doi, un dialog liber exprimat, in care ambii parteneri stralucesc intr-un dialog care ii onoreaza reciproc si pe sine.
De atunci dansul este desavarsit, in momentul in care exista acel flux, fluiditate, comunicare, conexiune, in care ritmul si expresia corpului preiau tonul.
Leave a Reply