“Daca am fi stiut cumva,
De-am fi aflat de mai-nainte
Vreun zvon despre venirea ta,
Atunci am fi zorit a-ntinde
Si a-ti desterne sub picioare,
Ca tu sa poti calca asa
Pe umilitele covoare,
Pe care le teseam minune
Din purpuriul nostru sange
Si din negreala de carbune,
Luata, ca sa te imbete,
Din ochiul nostru care plange
De bucurie ca te vede.”
O mie si una de nopti – volumul 1
Advertisements
Leave a Reply