Cu ochi albastri si cu par de aur
O zana din strafunduri de ocean
Mi-a daruit un pumn de nestemate
Culese de la marea de margean.
Sa le inlantui intr-o hora albastra
Si limpede ca apa de clestar
Ca sa ai tu in suflet si in casa
Un pic din vraja ei …in dar!
Spunea cineva ca langa ea te simti ca in prezenta unei altete regale.
Cu ochii de un albastru senin, usor melancolici,
par unduitor ce curge in valuri ca nisipuri miscatoare din castelele ce ascund comori,
cu un farmec natural si sinceritatea din priviri…da…
imi pot imagina un fel de Regina Maria a zilelor noastre.
Si…am norocul de a fi langa ea, in preajma ei si a familiei ei frumoase foarte des,
caci nu e nimeni alta decat nasa noastra 🙂
Deci ochii ei mi-au venit imediat in minte in timp ce se contura in mainile mele un colier nobil, cu accente subtile si elegante,
cu agate marine.
Atat de diverse, de misterioase, de pline de personalitate, si atat de discrete, de naturale in maiestatea lor.
Ea este zana mea cu parul de aur. 🙂
Oana, ai scris minunat!M-am emotionat foarte tare cand am citit randurile tale!
Iti multumesc din inima pentru acest cadou atat de deosebit!Te imbratisez cu drag!
Cu drag si cu emotie le-am scris si eu si ma bucur ca iti plac 🙂
Te pup si eu!